Timpul nu se schimba...(i-am sechestrat secundarul)

     Nu accept...nu este adevarat...timpul trece asa greu...am 14 ani fara 11 luni. De fapt de ce sa ma mai ascund cand am doar 13 ani:(. Nici buletin nu am iar prietenele mele aproape toate au asa ceva. Au fost la politie, chiar acolo in curtea lor, in cladirea lor. Mi-au povestit cum niste oameni sumbri si reci le-au facut poze si au cerut toate datele personale pentru a le forma in sfarsit o identitate. Eu nici macar aia nu o am. Prietenele mele se mandresc cu asta, imi spun ca de acum ele vor avea responsabilitati, nu vor mai fi copii ci vor face lucruri de oameni mari, vor putea sta afara pana tarziu, vor putea manca mai multe dulciuri si multe inghetate si vor putea aduce baieti in casa. Ele au crescut, eu am ramas inca la sanul mamei care se preocupa de ce mananc, de cum ma imbrac si inca imi saruta rana atunci cand ma lovesc. Vreau si eu identitatea mea, vreau responsabilitati!!!

     Razele soarelui patrund printre micile gauri din perdeaua cumparata de la reduceri ajutandu-ma sa ma trezesc in aceeasi camera din mica garsoniera inchiriata. Totul a fost un vis din care n-as fi vrut sa ma trezesc niciodata. De ce nu am iar 13 ani?Sa stau cu mama, sa fiu copil, sa ma imbrace mama gros chiar daca eu mor de cald de la atata alergat, sa ma pot lauda in fata prietenelor ca inca sunt copil. Dar acest lucru este imposibil. Acum mama are parul carunt, ochii ii sunt impaienjeniti iar picioarele obosite. Acum mama nu mai poate sufla peste ranile mele.....
     As vrea ca timpul sa nu se schimbe...sa-i putem fura secundarul pentru a ramane in loc!!!